Nu. Unele sunt dese, aproape presărate, altele au cristale mai rare și arată mai aproape de un negru simplu. Nici una nu e mai bună decât cealaltă, dar diferența se vede, așa că spuneți-ne din start dacă vreți varianta bogată sau cea discretă. Dacă blatul iese din două bucăți, le croim din aceeași lespede — altfel se poate întâmpla ca una să fie vizibil mai deasă decât cealaltă.

Din punct de vedere geologic e norit, o rocă înrudită, nu granit propriu-zis. În comerț se vinde peste tot ca granit negru și se comportă la fel: e la fel de dură, la fel de rezistentă la căldură, la fel de puțin absorbantă. Preferăm să vă spunem cum stau lucrurile decât să repetăm o etichetă.

Se văd, ca pe orice negru lustruit, dar mai puțin decât pe un negru uniform — cristalele îi dau ochiului altceva de făcut. Se șterg cu o lavetă din microfibră, fără niciun produs special. La fel și urmele de apă: dacă ștergeți imediat, nu rămâne nimic.

Da, și e una dintre puținele pietre la care asta merge bine, pentru că pe verticală cristalele prind lumina mai des decât pe orizontală. O bandă în spatele plitei e suficientă; nu e nevoie să urcați pe toată înălțimea. Spuneți-ne la măsurătoare, ca să rezervăm materialul din aceeași lespede.

E pe piață de câteva decenii și încă se cere. Ce se demodează la o bucătărie neagră sunt de obicei fronturile și mânerele, nu piatra. Dacă alegeți fronturi simple, într-o singură culoare, blatul va arăta la fel de bine și peste zece ani.